duminică, 25 noiembrie 2012

Fericire.

Frig afara.
Portocala.
Bosquito.
Tatiana Stepa.

Zambet.
Zambet larg.

Radiere.

Fericire.
O clipa.
Marunt.
Fericire.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

midriaza


un icnet asurzit
o lacrima-nghetata
o prindere in timp
un vesnic infinit.
un suflet insetat
de vesnica speranta.

crede si nu cerceta
iubeste si nu judeca

cerceteaza
judeca
vorbeste, tipa!
ridica-te, intreaba-te
uimeste-te!

rastalmacire

furtuna
vant
ploaie
o mare de nisip
deshidratare

iubind, visnad, traind, uitand..credinta oarba.

dezamagire.

clipa, soare, raza, roua, inflorire cu gandul spre infinit.

si cade, si recade, invata si iar cade. dar urca, urca inflorind, uitand, selectand. mimand furtuna.

mimand...o raza, un gand, o mangaiere, o pala de vant..mimand.

joi, 30 august 2012

end of summer

Si s-a terminat si vara asta. A fost lunga. Lunga si distractiva, frumoasa, extraordinara. INtotdeauna inainte sa inceapa vara ma gandesc...ce scurta e vacanta..va trece atat de repede! nici nu o sa simt ca a fost! 

In fiecare an ma insel amarnic. Iar am petrecut 2 saptamani la mare! 2 saptamani extraordinare care psihic mi-au incarcat bateriile pentru tot anul ce are sa vina. 

Ma simt altfel. Simt ca in mintea mea s-a legat ceva, s-a facut o conexiune ce inainte nu exista. O conexiune ce de mult era asteptata. Nici in momentul de fata nu o pot sublinia nici macar cu o linie fina de creion, dar stiu ca exista si asta imi ofera un confort mental nemaintalnit.

Cand am coborat din nou pe peronul garii din Onesti mama mi-a spus : "arati altfel..arati mai bine!" si asta nu pentru ca m-am transformat eu in fotomodel in doua saptamani :)))) evident! E vorba de click-ul despre care vorbeam. 

Am cunoscut o multime de oameni noi, oameni de la care ai ce invata, am legat prietenii si am intarit altele. Sper ca fiecare persoana sa fi realizat lucrul asta vara aceasta si sa se simta la fel de impacata cu sine cum ma simt eu acum. Este un sentiment extraordinar.

Cred ca BSMA-ul are un anume efect asupra mea. In fiecare an imi schimba putin filtrul prin care privesc eu lumea din jurul meu. In fiecare an se imbunatateste. De fiecare data cred ca nu se mai poate "upgrada" si de fiecare data raman surprinsa de rezultat.

Am invatat vara asta ca lucrurile nu sunt niciodata, dar niciodata albe sau negre. Inca odata m-am convins ca nuantele de gri sunt infinite si ca este o arta in a le grupa in functie de un anume criteriu. M-am convins inca odata ca a-ti pastra propria viziune este gresit si nu inseamna ca daca o pastrezi iti pastrezi coloana vertebrala. Un om destept poate sa accepte si alte pareri, le poate analiza si discerne daca acestea sunt superioare parerilor sale de pana atunci.

Vorba unuia din profesorii mei : " In fiecare zi trebuie sa invatati ceva ." ( Prof. Dr. Nanea)

luni, 13 august 2012

BSMA 2.0

Inca putin si aventura va incepe din nou!
Sper ca BSMA-ul de anul acesta sa fie la fel, daca nu si mai ...nu gasesc cuvantul potrivit. Oscilez intre distractiv, halucinant, educativ...nu reusesc sa gasesc un cuvamt care sa defineasca tabara asta. Poate ca acel cuvant pe care deja il caut este deja scris : aventura.

Emotii!! :D:D

miercuri, 20 iunie 2012

timpul

Ma tot gandesc la ideea de a calatori in timp.
Sa presupunem ca este posibila sau va fi posibila la un moment dat in viitor. Asta ar insemna ca daca cineva din viitor ar calatori in trecut ar altera prin simpla sa prezenta starea sistemului respectiv. Daca asta se intampla inseamna ca vietile noastre sunt influentate in fiecare clipa de decizii a celor care perturba sistemul in trecut, ceea ce le schimba si lor viitorul. Astfel lucrurile sunt in dinamica si o idee de "soarta" devine perfect valida.
Ma mai gandesc ca daca acea persoana a reusit sa calatoreasca in timp ar putea avea o inteleere superioara noua asupra "mersului lucrurilor" in general si atunci ar putea fi el oare numit dumnezeu? nu ma gandesc la asta decat prin prisma faptului ca in mainile lui stau toate deciziile. face un pas in dreapta, calca o furnica si poate omoara o specie intreaga care va avea sa emearga dintr-o mutatie genetica fix a acelei furnici. exemplul e banal, dar poate fi extrapolat la lucruri mult mai mari.
Ma gandesc ca noi avem anumite vise care par chiar reale, si nu ma refer la proiectiile subconstientului in viata nocturna ci a acelor vise care tinzi sa le confunzi cu realul, pe care ti le amintesti ca fiind reale intamplari ce apartin trecutului tau si nu ca fiind vise. oare ele chiar pot fi rezultatul unor modificari ale aceste calatorii spatiu-timp?
Desigur ca multi au explorat aceasta posibilitate si nu sunt eu in masura sa comentez despre metode sau moduri de a se intampla lucrurile astea(in mare masura si din cauza faptului ca majoritatea se bazeaza pe modele matematice pe care eu una nu reusesc sa le inteleg).
Si totusi...I wonder: amintirile mele de ieri oare chiar s-au intamplat cu adevarat ieri?

duminică, 3 iunie 2012

Post-iubire



Zac întins pe podea
Și în brațele mele
Iubirea noastră moartă.
Și-a dat sufletul ieri
După ce ai trântit
Ușa în urma ta.
Mă uit la trupul ei inert,
Nu știu dac-am să pot să iert.

Ai sărit cu un cuțit,
Ea s-a pus între noi
Și așa a murit.
Dacă ea n-ar fi fost
Chiar în suflet, adânc,
M-ai fi nimerit.
Și trupul ei atârnă cald,
Iar eu nu par să știu ce fac.

Am mers zi și noapte
Cu iubirea în brațe
Și am îngropat-o
Atât de departe,
N-o s-o găsești.

A fost un doliu greu,
Rana de la cuțit
S-a închis incet...
Ba chiar m-am amăgit
Cu amintirea ta
Într-un mod ideal...

Dar nu pot să uit ultima ei suflare și ochii mari
Și noaptea când singur, doar eu și-un câine, am pus-o-n pământ...

Am mers zi și noapte
Cu iubirea-n brațe,
Fără vreo slujbă
Am îngropat-o,
N-o s-o găsești.

Eu nu pot și nu vreau să mor din iubire, ești parte din mine, te-ngrop și pe tine,
o altă femeie va scoate cuțitul pe care cândva l-ai înfipt fără milă
si poate tot ea-l va înfige înc-o dată, ce dacă, iubirea e moartă,
dar viața trăiește și viata va naște o altă iubire și-o altă iubire mă naște pe mine
ca să găsesc ...o altă iubire...
Am mers zi și noapte ca să găsesc...

Există iubire,
Altfel n-am supraviețui
După iubire,
N-am rezista

Iubirea când moare,
Crezi că totul s-a terminat,
Dar viața câștigă,
Vei mai iubi.

Vama- Fata in boxeri si tricoul alb





De dimineață, doar într-un tricou apari,
Somnoroasă, am făcut eu ceai.
Ce fericire, numai pentru mine ești
Fata-n boxeri și-n tricoul alb.
Încă cinci minute să ne cuibărim...

Am râs aseară
Când goală ai ieșit din duș
Și ți-ai pus tricoul alb.
Urma să facem dragoste și n-avea rost
Să-l îmbraci, dar așa ești tu.

Încă un minut, să ne cuibărim...
Apoi în lume o să ieși
Și devii femeie.

Până diseară tricoul alb mi-anesteziază pielea uscată în lipsa ta.
Mă duc la muncă, sunt un ciudat care în pauza de prânz vorbește c-un tricou.
Și paralizez la gândul că aș fi putut să nu te am, o, Doamne,
Aș vrea să-nvăț să dăruiesc la fel de mult cât te iubesc,
O, Doamne, cât te iubesc!

Ajungi acasă și mă aștepți, ești adevărată.
A fost o vreme când nu mai credeam că iubirea-i altceva decât pretext pentru-n roman.
Acum zâmbesc, nu pot să cred, iubirea face duș și eu întins aștept...
Zâmbesc ca prostul, aștept să iasă, să-și pună boxeri și tricoul alb.

luni, 28 mai 2012

Dr. Gherasim

Pe cine am vazut eu astazi? deci...pe cine am vazut eu astazi??

Pe dl. doctor Gherasim

In timp ce dezbateam cu colegii niste subiecte extrem de importante pe holurile Spitalului Universitar despre programarea examenelor cineva ne-a oprit. Un domn relativ in varsta..." Cu cine faceti cursul azi?" Toti am ramas blocati. L-am recunoscut. El era. 

Este extrem de emotionant sa privesti omul care a facut atat de multe in medicina fata in fata. Nu imi mai gaseam cuvintele. Nu stiam cum sa ii raspund..desi intrebarea lui era una foarte simpla si la obiect...M-am blocat.

Cand am invatat dupa cartea lui la Respirator il laudam foarte mult pentru felul in care a reusit sa o scrie si pentru felul in care trata problemele.

Astazi ma simt ca si cum am castigat ceva extraordinar! :D

duminică, 27 mai 2012

Cardio

M-a prins cardiologia. M-a prins urat de tot si parca nu vrea sa imi dea drumul. Nu mi s-a mai intamplat de mult sa vreau sa citesc in plus acasa la o materie fara sa ma ...nu oblige...sa ma stimuleze. Oare e atat de frumoasa aceasta specializare? Nu ramane decat sa vedem. 

Maine e prima zi de stagiu propriu-zis. 
Maine imi voi cunoaste asistentul de grupa. Sper sa fie cineva care sa ne arate multe..foooarte multe :D

Pana acum nu m-as fi gandit ca mi-ar placea sa urmez un rezi in asa ceva, dar uite ca incet incet o vad ca pe o reala posibilitate. Intotdeauna am asteptat ca lucrurile sa vina si sa imi vorbeasca. 

Nu eu voi alege specializarea ci ea ma va alege pe mine! Sunt sigura de asta! :D

joi, 26 aprilie 2012

puls.

artere.sange.puls.

inima.

tensiune.puls, puls, puls!

relaxare.
senzatii.
trairi.
nou.

puls.puls.puls!

luni, 16 aprilie 2012

eu sunt ( dec 2011)

Eu sunt o suma.
O suma a tututor. O suma a toate.
Suma tuturor trairilor, intamplarilor,o suma a tot.
Ceva in minus mi-ar contrazice firea. Orice m-ar schimba.
Eu sunt sora cu cea de ieri si verisoara cu cea de maine.
Eu sunt suma eu-rilor ascunse, vazute doar de oglinda retinei mele...din cand in cand.
Eu sunt axis mundi-ul propriului meu univers.
Eu sunt lumea pentru cineva.
"Eu" sunt nimic fara "mine" si "mine" e nimic fara "eu".
Eu nu stiu cine sunt, ma cunosc si ma descopar cu fiecare clipa ce mijeste la orizont.
Eu sunt un robot sau robotul e o copie a mea?
Eu sunt disipata din mintile celor ce m-au intalnit traind acolo fara timp, lasandu-mi amprenta, schimband idei.
Eu sunt...
Cine sunt eu?

Suflet de copil.

Ajungi la 23 de ani si observi cum lucrurile se schimba in jurul tau. Cum oamenii se schimba fara sa iti dea de veste. Observi ca fostele tale colege de liceu nu mai au interese comune cu ale tale.

Unele se marita.
Altele fac copii...dar majoritatea au terminat o facultate si acum s-au angajat. Ele nu mai au atat de mult timp liber precum ai tu. Nu mai au vacante precum ai tu. La ele exista notiunea de concediu la ora actuala..concediu care nu se intinde pe o periada atat de lunga precum se intind vacantele tale insumate.

Priveam saptamanile trecute o emisiune la tv. Acolo am vazut o femeie. O femeie in toata firea. Avea un copil de 1 an si jumatate. Era responsabila. Avea un job. Tinea o casa. Facea curat, facea de mancare. Grijile ii erau asternute pe fata deja. Si ea avea, la fel ca si mine..23 de ani. Un fior m-a cuprins in acel moment. Fata asta are 23 de ani?! Ma scuzi, femeia asta are 23 de ani? Ea e femeie..eu sunt fata. Ea nu mai are timp sa fie copil pentru ca trebuie sa aiba grija de al ei.

Acesta este mersul normal al lucrurilor?
Evident.
Atat de devreme?
Depinde pe cine intrebi.

Daca ma intrebi pe mine...as spune ca ar trebui la varsta asta sa mai copilarim...insa constat ca terminand o facultate la varsta asta copilaria trebuie sa se termine. Vrei nu vrei trebuie sa iti asumi niste responsabilitati. Trebuie sa te maturizezi. Nu vrei? Nu prea conteaza! Esti mare. Trebuie sa mananci.

Om mare....
Cand eram mici ne doream cu totii sa ajungem oameni mari. Toate probam pantofii cu toc ai mamei si ne ridicam pe varfuri gandindu-ne cum o sa vedem lumea cand o sa fim "atat" de inalte. In inocenta noastra vroiam sa crestem. Vroiam sa nu mai fim considerati copii. Ne mai zicea din cand in cand cineva.."nu te machia acum! fii copil! o sa ai timp toata viata sa te machiezi!". Bagam in seama acele vorbe? Nici in ruptul capului. Noi stim mai bine. Noi vrem sa fim "doamne".

Am ajuns oameni mari. Am ajuns om mare. Imi place. Normal ca imi place. Sunt responsabila pentru deciziile mele. Nu imi este frica sa imi asum responsabilitatile. Totusi cateodata as vrea sa raman la varsta asta. Grijile intotdeauna sa ramana la intensitatea actuala...adica sa tinda spre 0.

Oameni mari? Mai bine oameni mari cu suflet de copil!
Am tot spus ca voi scrie despre anul IV. Am spus, am promis, mi-am promis..dar nu prea am reusit.
Pana acum am parcurs majoritatea stagiilor din acest an: respirator, digestiv, oncologie, ortopedie, chirurgie pediatrica si radiologie. Acum sunt in plin stagiu de chirurgie.

Stagiul de respirator l-am facut la Panduri. Un stagiu frumos, cat de cat lejer avand in vedere ca erau doar 3 cursuri pe saptamana. Am vazut destul de multe lucruri iar cei din catedra s-au ocupat de noi. Am ramas placut impresionata de aceste 2 luni. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult sa invat despre plamani. O specializare care nici macar nu era pe lista mea de optiuni pentru rezidentiat s-a transformat intr-una perfect viabila.

Am sperat ca si la celelalte stagii se vor ocupa oamenii la fel de mult de noi. Nu a fost chiar asa.

A urmat stagiul de Digestiv pe care l-am facut la Spitalul Militar. Am vazut si aici principalele patologii insa in majoritatea timpului am vazut endoscopii si colonoscopii. Aici s-a petrecut fenomenul invers fata de cel experimentat la repirator. Gastro era o specializare care ma incanta. Nu a mai fost..si asta nu din cauza asistentilor sau a catedrei in general ci din cauza mea. Am descoperit ca nu imi face o deosebita placere sa asist la o endoscopie...pacat! Mi-a placut mult sa studiez anatomia aparatului digestiv.

Ortopedia iarasi a fost frumoasa. Stagiul a durat 5 saptamani...insa nu am vazut pacienti in timpul stagiului. Cu ei am luat contact la camera de garda la SUUB, unde mi-a facut mare placere sa merg. :D Am constatat totusi ca ortopedia nu prea e o specializare pentru femei si ca ai nevoie de masa musculara pentru a putea-o practica :P

Oncologia si Chirurgia Pediatrica au fost stagii scurte, de 1 respectiv 2 saptamani. Nu prea ai cum sa te lamuresti daca vrei sa faci vreuna din ele pe viitor dat fiind timpul limitat acordat acestor materii.

Acum sunt in plin stagiu de Chirurgie pe care il fac la IOB aka Institutul Oncologic  Bucuresti. Singurul lucru care nu imi place este ca trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata in jurul orei 7 ca sa ajung la spital sa semnez condica...In rest lucrurile sunt destul de frumoase, dar eu cred ca m-am lamurit deja: chirurgia nu este pentru mine. Imi place mult mai mult sa tratez o patologie neinvaziv decat sa o "rezolv" cu bisturiul in mana. Nu contest ca exista anumite patologii care nu au decat tratament chirurgical, dar daca ma gandesc ca acum cativa ani ulcerul gastric nu avea decat rezolvare chirurgicala iar astazi numai cazurile exceptionale si rezistente la tratamentul medicamentos ajung pe masa de operatie pot spera ca aceasta este directia pe care tinde sa o urmeze medicina astazi.

In concluzie anii mari sunt frumosi. Faptul ca nu mai exista sesiune este un plus imens. Faci stagiul si apoi dai examen. Asta mi-am dorit din totdeauna si niciodata nu am inteles de ce trebuie sa intercalam materiile, uneori sa ne facem in varza in cap..iar la sfarsitul anului sa fim nevoiti sa dam un examen la fiecare in parte. Mi se pare mult mai bine asa :D

Imi place foarte mult ceea ce fac. Pe an ce trece nu fac de cat sa imi intaresc ideea ca acum 3 ani si jumatate am facut alegerea corecta de a ma duce si a da admiterea la aceasta facultate!
Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare…

duminică, 15 aprilie 2012

-Hristos a Inviat!

-Adevarat a Inviat!

Asa incepe ziua de astazi. Asa va incepe si cea de maine...teoretic pana la inaltare, dar oamenii uita pe parcurs a o foloseasca...desi se autoproclama crestini desavarsiti si niste persoane care respecta intru totul tainele bisericesti.

Anyway. Nu o tema religioasa vroiam sa abordez, dar avand in vedere data.. subiectul pare justificat.

Onesti.
Acasa.
Miros de casa, de liniste.
Nu mai exista ceas desteptator.
Nu mai trebuie sa fii la ora 8 30 la Fundeni.
Tot ce trebuie sa ai grija sa faci e sa te odihnesti. Heavenly.
Simt cum fiecare articulatie scartaie de lene! De cand nu m-am mai simtit atat de bine .....In sfarsit pot sa stau intinsa in pat si sa zambesc.

Liniste. Copilarie. Adolescenta. Amintiri. Leneveala. Lipsa de griji. Joc si joaca. El.