musc din copilarie

musc cu disperare dintr-un colt al copialriei. musc. poate reusesc sa raman cu un colt..o bucata..o firimitura...cine stie..musc. incerc sa ma regasesc printre jocuri si desene animate. trec pe langa copii cre joaca elastic, sar coarda joaca ascunselea...si ma intreb cand am trecut de la papusi la machia. trece timpul repede, mult prea repede.(" numai pentru noi doi..timpul sa se opreasca intr-o joi..si sa il pacalim sa-i dam drumul din nou si sa o ia din loc doar cind o fi sa ne despartim!"- a venit si vremea asta..trebuie). Trebuie ca timpul sa o ia din loc, sa imi vad de lucrurile marunte care vor contriui la intregul..la intregul care inca nu se vede..doar se contureaza..vag..atat de vag incat imi vine sa mai tin timpul. Imi place asa vag cum este..sa cred ca am lumea la picioare si ca pot face orice...si totusi nu pot..ii dau drumul sa o ia din loc..pentru ca asa trebuie, pentru ca asa e normal. Mai vreau o farama de libertate, o farama din puritatea copilariei.