Spun ca sunt relaxata, ca nu am emotii si tot tacamul, dar ma umfla rasul cand propria mea minte ma tradeaza :))

Deja a inceput sa ma bombardeze, pe timp de noapte bieninteles, ca o lasa :)), cu vise in care ma ratacesc la metrou, merg in directia gresita, ma pierd, vad autopsii iar organele nu sunt la locul lor ..e o nebunie. Ma bucur totusi ca il pot numi cosmar doar pe acela in care ma ratacesc in Bucuresti. Se apropie...se apropie timpul cu pasi repezi. Eu una nu imi dau seama ce las in urma, daca o sa imi fie dor de oras..sincer eu nu cred, dar mai stii...de fiecare data cand vin de la Buzau acasa parca miroase altfel ;))

Ce atata vorbarie. Sa trecem intai de Bac, de admitere si apoi mai vedem ce mai facem:P mare, scoala de soferi..mai e mult pana la bucuresti :)) [si totusi de ce nu am cosmare ca nu schimb vitezele cum trebuie :-??]