http://pitzipoanca.org

Umblam pe net si din greseala am dat peste site-ul asta. In prima faza am zis ca nu e cine stie ce, si uite ca am ajuns oarecum dependenta de el. Merita incercat ;)

imi schimb profesia...vreau sa tai oameni..pazea!

azi cerul

azi cerul forma cute, iar cutele erau norii

o lume...

Incepusem sa ma cufund intr-o lume pe care nu o mai recunosteam, pe care nu o intelegeam, in care nu ma regaseam. M-am asezat rapid in primul loc in care am gasit putina caldura si am ramas acolo, desi nu imi placea neaaparat. In sfarsit observ acest lucru. Observ ca nu imi place. Ma ridic si ma uit in jur. Constat cu stupoare ca exista si alte locuri chiar mai calde decat al meu. Ma desprind greu. Poate prea greu, dar ma desprind totusi. Aici nu sunt "eu". Ma regasesc pe mine, incep sa imi recunosc reflexia in oglinda, devin iarasi eu, dar doare. Parca cineva te loveste cand esti deja jos, nu iti lasa timpul necesar sa te ridici. Nu iti da voie sa te refaci, sa deschizi ochii indeajuns de larg pentru a putea recunoaste ceea ce este in jurul tau. Asa se intampla cand te prind norisorii si te ridica prea sus, pana dai cu capul de tavan, iar atunci cazi. Durerea devine maturizare. Trist. Constat ca aceasta maturizare altii o aveau deja. Si mai trist.

Spun ca sunt relaxata, ca nu am emotii si tot tacamul, dar ma umfla rasul cand propria mea minte ma tradeaza :))

Deja a inceput sa ma bombardeze, pe timp de noapte bieninteles, ca o lasa :)), cu vise in care ma ratacesc la metrou, merg in directia gresita, ma pierd, vad autopsii iar organele nu sunt la locul lor ..e o nebunie. Ma bucur totusi ca il pot numi cosmar doar pe acela in care ma ratacesc in Bucuresti. Se apropie...se apropie timpul cu pasi repezi. Eu una nu imi dau seama ce las in urma, daca o sa imi fie dor de oras..sincer eu nu cred, dar mai stii...de fiecare data cand vin de la Buzau acasa parca miroase altfel ;))

Ce atata vorbarie. Sa trecem intai de Bac, de admitere si apoi mai vedem ce mai facem:P mare, scoala de soferi..mai e mult pana la bucuresti :)) [si totusi de ce nu am cosmare ca nu schimb vitezele cum trebuie :-??]

ceea ce este important..

toata viatza cei din jur si chiar noi insine ne pregatim pentru..viata..cum sa ne comportam, cum sa ne controlam, cum sa vorbim, invatam cum sa ne castigam exsitenta...sa nu traim din banii parintilor la nesfarsit. Toate acestea paradoxal trebuie sa fie intregite de o viata familiala normala. Ti se va spune, copilule, ca la un moment dat vei cunoaste pe cineva si vei STI ca acela sau acea este "the one".
Facem 12 ani de scoala, x ani de facultate totul pentru a ne pregati pentru ce av urma, scuzati repetitia, si totusi ceea ce este cu adevarat important este lasat in voia sortii, este lasat la vorba, aparent simpla, "vei sti". Poti fi sigur ca vei sti vreodata..evident ca nu, porcarii de genu..pentru fiecare este cineva nu pot fi decat aberatii..si totusi ne face o deosebita palcere sa credeam aceste aberatii, sa ne bazam pe ele spunand.."dar daca este asa?..". Intradevar nu cunoastem indeajuns omul pentru a spune ca lucrurile astea nu sunt reale..insa..nu stiu ....
Ajungi o persoana de succes, bani, casa, confort cat cuprinde..pentru asta inveti, pentru asta te pregatesti..si degeaba..nu ai restul, nu ai nimic...de ce nu exista cineva care ne invata sa iubim?

vreau sa vad in viitor

ce misto cred ca este sa poti vedea viitorul..sa fii apt de a-l schimba daca nu iti convine..e un paradox..bla bla..iar o dau in filosofie..si nu intereseaza pe nimeni...si totusi eu vreau sa vad cum voi fi peste 10 ani, sunt tare curioasa cum voi gandi atunci interesandu-ma mai mult decat ce voi fi si act voi castiga. vreau sa ma vad pe mine..sa se intample totul ca in filme si sa aiba viata mea un happy-end..sau am rog fiecare secventa din viata mea un happy -end nu numai viata in sine. si iar o dau in filosofie...sau ma rog..peudo-filosofie..cine sunt eu ca sa afc filosofie [8-]. probabil ca vorbeste frica din mine, teama de a esua pe un oarecare plan cariera , iubire, familie, maturizare..si altele, dar probabil k asta ni se intampla tuturor si nu odata ..de nenumarate ori la fiecare "hop" intalnit.

Sincer..astept cu nerabdare sa inceapa aceasta "viata noua" de student..sa fiu libera, sa fac ce vreau, sa nu ii pese nimanui daca am ajuns acasa la 12 sau la 3. Are totusi si tipul asta de viata dezavantajele sale...nu vreau sa le vad acum pentru ca la urma urmei sunt o adolescenta cu anumite parti ale creierului inhibate si am curajul sa afc mai multe decat ar face un adult [discovery-ul asta :))]