puls.

artere.sange.puls.

inima.

tensiune.puls, puls, puls!

relaxare.
senzatii.
trairi.
nou.

puls.puls.puls!

eu sunt ( dec 2011)

Eu sunt o suma.
O suma a tututor. O suma a toate.
Suma tuturor trairilor, intamplarilor,o suma a tot.
Ceva in minus mi-ar contrazice firea. Orice m-ar schimba.
Eu sunt sora cu cea de ieri si verisoara cu cea de maine.
Eu sunt suma eu-rilor ascunse, vazute doar de oglinda retinei mele...din cand in cand.
Eu sunt axis mundi-ul propriului meu univers.
Eu sunt lumea pentru cineva.
"Eu" sunt nimic fara "mine" si "mine" e nimic fara "eu".
Eu nu stiu cine sunt, ma cunosc si ma descopar cu fiecare clipa ce mijeste la orizont.
Eu sunt un robot sau robotul e o copie a mea?
Eu sunt disipata din mintile celor ce m-au intalnit traind acolo fara timp, lasandu-mi amprenta, schimband idei.
Eu sunt...
Cine sunt eu?

Suflet de copil.

Ajungi la 23 de ani si observi cum lucrurile se schimba in jurul tau. Cum oamenii se schimba fara sa iti dea de veste. Observi ca fostele tale colege de liceu nu mai au interese comune cu ale tale.

Unele se marita.
Altele fac copii...dar majoritatea au terminat o facultate si acum s-au angajat. Ele nu mai au atat de mult timp liber precum ai tu. Nu mai au vacante precum ai tu. La ele exista notiunea de concediu la ora actuala..concediu care nu se intinde pe o periada atat de lunga precum se intind vacantele tale insumate.

Priveam saptamanile trecute o emisiune la tv. Acolo am vazut o femeie. O femeie in toata firea. Avea un copil de 1 an si jumatate. Era responsabila. Avea un job. Tinea o casa. Facea curat, facea de mancare. Grijile ii erau asternute pe fata deja. Si ea avea, la fel ca si mine..23 de ani. Un fior m-a cuprins in acel moment. Fata asta are 23 de ani?! Ma scuzi, femeia asta are 23 de ani? Ea e femeie..eu sunt fata. Ea nu mai are timp sa fie copil pentru ca trebuie sa aiba grija de al ei.

Acesta este mersul normal al lucrurilor?
Evident.
Atat de devreme?
Depinde pe cine intrebi.

Daca ma intrebi pe mine...as spune ca ar trebui la varsta asta sa mai copilarim...insa constat ca terminand o facultate la varsta asta copilaria trebuie sa se termine. Vrei nu vrei trebuie sa iti asumi niste responsabilitati. Trebuie sa te maturizezi. Nu vrei? Nu prea conteaza! Esti mare. Trebuie sa mananci.

Om mare....
Cand eram mici ne doream cu totii sa ajungem oameni mari. Toate probam pantofii cu toc ai mamei si ne ridicam pe varfuri gandindu-ne cum o sa vedem lumea cand o sa fim "atat" de inalte. In inocenta noastra vroiam sa crestem. Vroiam sa nu mai fim considerati copii. Ne mai zicea din cand in cand cineva.."nu te machia acum! fii copil! o sa ai timp toata viata sa te machiezi!". Bagam in seama acele vorbe? Nici in ruptul capului. Noi stim mai bine. Noi vrem sa fim "doamne".

Am ajuns oameni mari. Am ajuns om mare. Imi place. Normal ca imi place. Sunt responsabila pentru deciziile mele. Nu imi este frica sa imi asum responsabilitatile. Totusi cateodata as vrea sa raman la varsta asta. Grijile intotdeauna sa ramana la intensitatea actuala...adica sa tinda spre 0.

Oameni mari? Mai bine oameni mari cu suflet de copil!

Am tot spus ca voi scrie despre anul IV. Am spus, am promis, mi-am promis..dar nu prea am reusit.
Pana acum am parcurs majoritatea stagiilor din acest an: respirator, digestiv, oncologie, ortopedie, chirurgie pediatrica si radiologie. Acum sunt in plin stagiu de chirurgie.

Stagiul de respirator l-am facut la Panduri. Un stagiu frumos, cat de cat lejer avand in vedere ca erau doar 3 cursuri pe saptamana. Am vazut destul de multe lucruri iar cei din catedra s-au ocupat de noi. Am ramas placut impresionata de aceste 2 luni. Nu ma asteptam sa imi placa atat de mult sa invat despre plamani. O specializare care nici macar nu era pe lista mea de optiuni pentru rezidentiat s-a transformat intr-una perfect viabila.

Am sperat ca si la celelalte stagii se vor ocupa oamenii la fel de mult de noi. Nu a fost chiar asa.

A urmat stagiul de Digestiv pe care l-am facut la Spitalul Militar. Am vazut si aici principalele patologii insa in majoritatea timpului am vazut endoscopii si colonoscopii. Aici s-a petrecut fenomenul invers fata de cel experimentat la repirator. Gastro era o specializare care ma incanta. Nu a mai fost..si asta nu din cauza asistentilor sau a catedrei in general ci din cauza mea. Am descoperit ca nu imi face o deosebita placere sa asist la o endoscopie...pacat! Mi-a placut mult sa studiez anatomia aparatului digestiv.

Ortopedia iarasi a fost frumoasa. Stagiul a durat 5 saptamani...insa nu am vazut pacienti in timpul stagiului. Cu ei am luat contact la camera de garda la SUUB, unde mi-a facut mare placere sa merg. :D Am constatat totusi ca ortopedia nu prea e o specializare pentru femei si ca ai nevoie de masa musculara pentru a putea-o practica :P

Oncologia si Chirurgia Pediatrica au fost stagii scurte, de 1 respectiv 2 saptamani. Nu prea ai cum sa te lamuresti daca vrei sa faci vreuna din ele pe viitor dat fiind timpul limitat acordat acestor materii.

Acum sunt in plin stagiu de Chirurgie pe care il fac la IOB aka Institutul Oncologic  Bucuresti. Singurul lucru care nu imi place este ca trebuie sa ma trezesc in fiecare dimineata in jurul orei 7 ca sa ajung la spital sa semnez condica...In rest lucrurile sunt destul de frumoase, dar eu cred ca m-am lamurit deja: chirurgia nu este pentru mine. Imi place mult mai mult sa tratez o patologie neinvaziv decat sa o "rezolv" cu bisturiul in mana. Nu contest ca exista anumite patologii care nu au decat tratament chirurgical, dar daca ma gandesc ca acum cativa ani ulcerul gastric nu avea decat rezolvare chirurgicala iar astazi numai cazurile exceptionale si rezistente la tratamentul medicamentos ajung pe masa de operatie pot spera ca aceasta este directia pe care tinde sa o urmeze medicina astazi.

In concluzie anii mari sunt frumosi. Faptul ca nu mai exista sesiune este un plus imens. Faci stagiul si apoi dai examen. Asta mi-am dorit din totdeauna si niciodata nu am inteles de ce trebuie sa intercalam materiile, uneori sa ne facem in varza in cap..iar la sfarsitul anului sa fim nevoiti sa dam un examen la fiecare in parte. Mi se pare mult mai bine asa :D

Imi place foarte mult ceea ce fac. Pe an ce trece nu fac de cat sa imi intaresc ideea ca acum 3 ani si jumatate am facut alegerea corecta de a ma duce si a da admiterea la aceasta facultate!

Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare…

-Hristos a Inviat!

-Adevarat a Inviat!

Asa incepe ziua de astazi. Asa va incepe si cea de maine...teoretic pana la inaltare, dar oamenii uita pe parcurs a o foloseasca...desi se autoproclama crestini desavarsiti si niste persoane care respecta intru totul tainele bisericesti.

Anyway. Nu o tema religioasa vroiam sa abordez, dar avand in vedere data.. subiectul pare justificat.

Onesti.
Acasa.
Miros de casa, de liniste.
Nu mai exista ceas desteptator.
Nu mai trebuie sa fii la ora 8 30 la Fundeni.
Tot ce trebuie sa ai grija sa faci e sa te odihnesti. Heavenly.
Simt cum fiecare articulatie scartaie de lene! De cand nu m-am mai simtit atat de bine .....In sfarsit pot sa stau intinsa in pat si sa zambesc.

Liniste. Copilarie. Adolescenta. Amintiri. Leneveala. Lipsa de griji. Joc si joaca. El.