luni, 16 aprilie 2012
duminică, 15 aprilie 2012
-Hristos a Inviat!
-Adevarat a Inviat!
Asa incepe ziua de astazi. Asa va incepe si cea de maine...teoretic pana la inaltare, dar oamenii uita pe parcurs a o foloseasca...desi se autoproclama crestini desavarsiti si niste persoane care respecta intru totul tainele bisericesti.
Anyway. Nu o tema religioasa vroiam sa abordez, dar avand in vedere data.. subiectul pare justificat.
Onesti.
Acasa.
Miros de casa, de liniste.
Nu mai exista ceas desteptator.
Nu mai trebuie sa fii la ora 8 30 la Fundeni.
Tot ce trebuie sa ai grija sa faci e sa te odihnesti. Heavenly.
Simt cum fiecare articulatie scartaie de lene! De cand nu m-am mai simtit atat de bine .....In sfarsit pot sa stau intinsa in pat si sa zambesc.
Liniste. Copilarie. Adolescenta. Amintiri. Leneveala. Lipsa de griji. Joc si joaca. El.
-Adevarat a Inviat!
Asa incepe ziua de astazi. Asa va incepe si cea de maine...teoretic pana la inaltare, dar oamenii uita pe parcurs a o foloseasca...desi se autoproclama crestini desavarsiti si niste persoane care respecta intru totul tainele bisericesti.
Anyway. Nu o tema religioasa vroiam sa abordez, dar avand in vedere data.. subiectul pare justificat.
Onesti.
Acasa.
Miros de casa, de liniste.
Nu mai exista ceas desteptator.
Nu mai trebuie sa fii la ora 8 30 la Fundeni.
Tot ce trebuie sa ai grija sa faci e sa te odihnesti. Heavenly.
Simt cum fiecare articulatie scartaie de lene! De cand nu m-am mai simtit atat de bine .....In sfarsit pot sa stau intinsa in pat si sa zambesc.
Liniste. Copilarie. Adolescenta. Amintiri. Leneveala. Lipsa de griji. Joc si joaca. El.
luni, 21 noiembrie 2011
pielea de gaina
Pielea de găină, numită, în termeni medicali, cutis anserina, este este o reacţie întâlnită atât la animale, cât şi la oameni.
La oameni, poate fi produsă de emoţiile puternice, de anumite zgomote şi chiar de amintiri cu o mare încărcătură emoţională. Însă, în general, este o reacţie la frig sau teamă.
Pielea de găină, este, de fapt, un reflex ca şi tusea, strănutul, clipitul, etc. Specialiştii îi spun reflex pilomotor sau horipilaţie. El porneşte de la sistemul nervos simpatic, responsabil cu starea de alertă.
Prin intermediul terminaţiilor nervoase, comanda ajunge la mici muşchi localizaţi la baza firului de păr. Aceştia se contractă, formând acele bobiţe vizibile pe piele şi trag firul în sus.
Probabil ca ai observat pielea de găină care îţi apare pe antebraţe şi pe picioare. Dar ea poate să apară oriunde avem păr, inclusiv pe faţă sau pe scalp.
Acelaşi mecanism este întâlnit la pisicile care „se zbârlesc” în faţa duşmanului, la aricii care îşi ridică ţepii pentru apărare, dar şi la alte mamifere, inclusiv maimuţe. Firele de păr ridicate fac animalul să pară mai mare, deci mai fioros în faţa adversarului. Pe de altă parte, între aceste fire de păr rămâne prins aerul cald, care „izolează” corpul, protejându-l de frig.
Pentru că noi, oamenii, nu avem la fel de mult păr ca alte animale sau ca strămoşii noştrii, reflexul pilomotor nu ne mai foloseşte la nimic. Nu ne ajută nici să ne încălzim, nici să părem mai mari in faţa duşmanilor. Însă el se manifestă în continuare şi când ne e teamă şi când ne e frig.
La oameni, poate fi produsă de emoţiile puternice, de anumite zgomote şi chiar de amintiri cu o mare încărcătură emoţională. Însă, în general, este o reacţie la frig sau teamă.
Pielea de găină, este, de fapt, un reflex ca şi tusea, strănutul, clipitul, etc. Specialiştii îi spun reflex pilomotor sau horipilaţie. El porneşte de la sistemul nervos simpatic, responsabil cu starea de alertă.
Prin intermediul terminaţiilor nervoase, comanda ajunge la mici muşchi localizaţi la baza firului de păr. Aceştia se contractă, formând acele bobiţe vizibile pe piele şi trag firul în sus.
Probabil ca ai observat pielea de găină care îţi apare pe antebraţe şi pe picioare. Dar ea poate să apară oriunde avem păr, inclusiv pe faţă sau pe scalp.
Acelaşi mecanism este întâlnit la pisicile care „se zbârlesc” în faţa duşmanului, la aricii care îşi ridică ţepii pentru apărare, dar şi la alte mamifere, inclusiv maimuţe. Firele de păr ridicate fac animalul să pară mai mare, deci mai fioros în faţa adversarului. Pe de altă parte, între aceste fire de păr rămâne prins aerul cald, care „izolează” corpul, protejându-l de frig.
Pentru că noi, oamenii, nu avem la fel de mult păr ca alte animale sau ca strămoşii noştrii, reflexul pilomotor nu ne mai foloseşte la nimic. Nu ne ajută nici să ne încălzim, nici să părem mai mari in faţa duşmanilor. Însă el se manifestă în continuare şi când ne e teamă şi când ne e frig.
De aceea, specialiştii îl numesc reflex vestigial, adică este o „rămăşiţă” a unui reflex ce avea odată o funcţie importantă.
În ciuda numelui pe care l-a primit această reacţie, găinile nu pot avea „piele de găină” pentru că nu au păr. În schimb, pe pielea lor se observă acele „bobiţe” care rămân chiar şi când penele au fost smulse.
Dacă, în general, pielea de găină este un reflex perfect normal, uneori poate fi semnul unei afecţiuni a sistemului nervos sau a creierului. Dacă adesea te trezeşti cu piele de găină fără vreun motiv anume, poate că n-ar fi rău să consulţi un medic. De asemenea, reflexul pilomotor este frecvent întâlnit la dependenţii de droguri aflaţi în sevraj.
Sursa: De ce ţi se face „pielea de găină” : Sănătate : Unica
miercuri, 16 noiembrie 2011
imi e dor
Imi e dor sa trec mana prin parul tau.
Imi e dor sa vad cum ma privesti.
Imi e dor sa privesc in gol si sa imi imaginez cum ma imbratisezi.
Imi e dor de ochii tai calzi, de mana ta protectoare, de felul in care imi vorbeai si de felul in care ma strigai.
Imi e dor doar de acestea. Acestea raman, ca o floare presata intre paginile unui dictionar, pentru a fi privite cu caldura atunci cand povestea a luat de mult sfarsit.
Imi e dor sa vad cum ma privesti.
Imi e dor sa privesc in gol si sa imi imaginez cum ma imbratisezi.
Imi e dor de ochii tai calzi, de mana ta protectoare, de felul in care imi vorbeai si de felul in care ma strigai.
Imi e dor doar de acestea. Acestea raman, ca o floare presata intre paginile unui dictionar, pentru a fi privite cu caldura atunci cand povestea a luat de mult sfarsit.
luni, 10 octombrie 2011
Nevoia de a scrie
Nevoia de a scrie este o nevoie reala. La un moment dat ar trebui inclusa in categoria viciilor. Periodic iti vine o pofta nebuna sa iti asterni gandurile pe hartie, in cazul nostru pe o pagina fictiva, pentru ca cineva sa le poata vedea, sa le poata auzi, pentru ca cineva sa vada ceea ce gandestu tu, cum gandesti.
De mult, tare de mult, exista...o mica fata, ce scria...necontenit, ganduri, povesti, fictiune, realitate, negandindu-se la implicatiile textelor sale, la interpretarile ce apoi s-ar putea face pe marginea textelor. Ea doar scria! Era libera. Era sincera. Impartasea fara zgarcenie din experientele sale astfel incat si altii sa aiba acces la "viata". A cui?
Parul balai, ochii ingandurati, privea cerul albastru cutat de norii trecatori visand la un viitor ce parea sa fie intangibil si totusi atat de aproape.
Ea scria.
Scria tot ceea ce ii strafulgera mintea, tot ceea ce o amuza si tot ceea ce o durea. Selectivitate 0.
La un moment dat ea s-a indragostit. Sa recunoasca..nicidecum! De ce ? Nici ea nu stia exact. Era prea mica pentru a cunoaste iubirea. De firca nu a cunoscut-o la vremea aceea. Pacat. Baiatul o iubea. O iubea mult. Asa i-a fost dat. Poate ca era prea devreme pentru ea. Totul trebuia sa inceapa mai tarziu, mult mai tarziu. Pacat..sau oare nu? Cine ar sti?Cine ar putea sti ar trebui intrebat.
Ea atunci a asternut pe hartie tot ceea ce a simtit. Inca de pe atunci s-a gandit ca s-ar putea sa ii fie de folos pe mai tarziu insemnarile. Si asa a fost. Ce a constata ea? Ca maturitatea inloc sa fie castigata a fost pierduta cu vremea. Ca prima ei iubire a fost cea mai sincera. Pacat ca nu a inteles-o cum a trebuit atunci.
De mult, tare de mult, exista...o mica fata, ce scria...necontenit, ganduri, povesti, fictiune, realitate, negandindu-se la implicatiile textelor sale, la interpretarile ce apoi s-ar putea face pe marginea textelor. Ea doar scria! Era libera. Era sincera. Impartasea fara zgarcenie din experientele sale astfel incat si altii sa aiba acces la "viata". A cui?
Parul balai, ochii ingandurati, privea cerul albastru cutat de norii trecatori visand la un viitor ce parea sa fie intangibil si totusi atat de aproape.
Ea scria.
Scria tot ceea ce ii strafulgera mintea, tot ceea ce o amuza si tot ceea ce o durea. Selectivitate 0.
La un moment dat ea s-a indragostit. Sa recunoasca..nicidecum! De ce ? Nici ea nu stia exact. Era prea mica pentru a cunoaste iubirea. De firca nu a cunoscut-o la vremea aceea. Pacat. Baiatul o iubea. O iubea mult. Asa i-a fost dat. Poate ca era prea devreme pentru ea. Totul trebuia sa inceapa mai tarziu, mult mai tarziu. Pacat..sau oare nu? Cine ar sti?Cine ar putea sti ar trebui intrebat.
Ea atunci a asternut pe hartie tot ceea ce a simtit. Inca de pe atunci s-a gandit ca s-ar putea sa ii fie de folos pe mai tarziu insemnarile. Si asa a fost. Ce a constata ea? Ca maturitatea inloc sa fie castigata a fost pierduta cu vremea. Ca prima ei iubire a fost cea mai sincera. Pacat ca nu a inteles-o cum a trebuit atunci.
miercuri, 21 septembrie 2011
Argentina
Argentina.Huuuug.
Argentina.Telenovele.
Drame.Dulcegarii. Spaniola. Argentina!
You spin my head right round, right round!
I want to break free...oh how I want to break free.
Si nu poti, si nu poti..Argentinaaaaaaaaaa. :))
Argentina.Telenovele.
Drame.Dulcegarii. Spaniola. Argentina!
You spin my head right round, right round!
I want to break free...oh how I want to break free.
Si nu poti, si nu poti..Argentinaaaaaaaaaa. :))
luni, 19 septembrie 2011
Vise.Visuri.
Vise fara noima. Vise cu noima.
Vise cu dorinte. Vise cu temeri.
Visuri obsesive. Visuri repetitive.
Vise reale, palpabile, tangibile.
Visuri prosteti, irealizabile.
Important e sa visezi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)